Aparatul cardiovascular și disfuncțiile acestuia

O treime din numărul total de decese la nivel mondial sunt cauzate de bolile cardiovasculare, care constituie astfel principala cauză de deces pe plan mondial. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, există peste 300 de factori de risc asociaţi cu bolile cardiovasculare şi accidentul vascular cerebral, iar factorii de risc pentru bolile cardiovasculare afectează în prezent oamenii din întreaga lume.

Contrar unei convingeri generale potrivit căreia bolile cardiovasculare afectează în special bărbaţii din ţările dezvoltate, peste 80% din decesele produse de bolile cardiovasculare au loc în ţări cu un nivel mediu şi scăzut de viaţă, aproape în mod egal în rândul bărbaţilor şi al femeilor. Durerea în piept, oboseala şi alte simptome ale problemelor de inimă sunt extrem de evidente şi cunoscute de toată lumea. Unele boli cardiovasculare (hipertensiunea arterială), de ex., se pot dezvolta fără ca persoana să-şi dea seama şi pot rămâne timp îndelungat fără simptome. Altele (infarctul miocardic), dimpotrivă, se pot manifesta într-un mod dramatic printr-un stop cardiorespirator sau printr-o insuficienţă cardiacă.

Totuşi, cel mai adesea, simptome evocatoare marchează evoluţia unei boli cardiace. Poate fi vorba de o respiraţie dificilă, anormală, în timpul eforturilor fizice, de palpitaţii (impresie anormală de a-ţi simţi bătăile propriului cord), de sincope (încetare subită –temporară/momentană sau definitivă) a funcţiei inimii, cu întreruperea respiraţiei şi pierderea sensibilităţii şi a mişcărilor voluntare), deseori datorate unei încetiniri excesive a bătăilor cordului sau unei prăbuşiri a debitului cardiac, de scăderea tensiunii arteriale sau de angină pectorală. Alte semne, însă, nu te duc cu gândul nici măcar aproape de disfuncţionalităţile cardiace.

 

Cardiopatia ischemică


Cardiopatia ischemică este boala coronariană ischemică cea mai frecventă şi cea mai importantă cauza de deces pe plan mondial. În limbajul obişnuit este echivalentă, deseori, cu angina pectorală sau cardiopatia ischemică dureroasă, conexiune care este incorectă din punct de vedere ştiinţific şi care poate genera confuzii periculoase. Cardiopatia ischemică este boala care afecteză arterele coronare şi datorită căreia acestea se îngustează. Astfel, are loc o scădere a cantităţii de sânge, care iriga muşchiul inimii (acesta nu mai deţine cantitatea optimă de oxigen, acizi graşi şi glucoză). Acest fenomen de reducere a fluxului de sânge prin arterele coronare a fost numit în limbajul medical ischemie. Modificările cardiace produse de ischemie sunt desemnate de termenul cardiopatie. În majoritatea cazurilor ischemia se produce din cauza stenozării, a micşorării calibrului arterelor coronare mari, prin formarea în interiorul pereţilor lor a plăcii aterosclerotice.

Un episod de angină pectorală exprimă o nevoie mai mare de oxigen a unei părţi din muşchiul inimii. Acest necesar mai mare de oxigen este temporar, de scurtă durată (de ex., în timpul unui efort, cînd inima are nevoie de mai mult oxigen). Angina pectorală nu înseamnă infarct miocardic, ci că există riscul producerii unui infarct. Durerile apar după efort, expunere la frig, mese copioase, atmosferă poluată, iar în cazuri avansate – în repaus sau în timpul somnului, noaptea. Senzaţia de durere este resimţită ca şi cum pieptul ar fi cuprins într-o menghină. Alte persoane descriu această senzaţie ca pe o arsură, ca pe o ruptură internă sau ca o crampă care creşte şi apoi scade în intensitate. Durerea urcă de cele mai mult ori până la nivelul maxilarului, gâtului şi iradiază de obicei la nivelul umărului stâng, a braţului stâng, iar uneori până la nivelul palmei sau al ambelor braţe. Uneori, durerea resimţită poate ajunge până în zona spatelui. Durerea cedează după cca. un sfert de oră la administrarea de nitroglicerină sau la repaus, reapărând la efort prin blocarea respiraţiei, sughiţ, vărsături, etc.

Dacă o arteră coronariană se îngustează cu 60-70% este foarte posibil ca angina să fie stabilă, în timp ce blocarea într-o proporţie mai mare de 70% a arterei poate suna înfricoşător. Recomandările în aceste situaţii sunt odihna şi urmarea un tratament adecvat. Când un cheag cauzează îngustarea severă a unei artere persoana se află în pericolul de a suferi de angină pectorală instabilă. Acesta poate fi un semnal al faptului că poate suferi un atac de cord în orice moment. “Aproximativ 20% dintre persoanele care suferă de angină instabilă vor avea un atac de cord în cel mult două săptămâni de la acest eveniment”.

Infarctul miocardic (sau atacul de cord) se produce de obicei cînd fluxul de sânge spre o parte a muşchiului inimii este întrerupt brusc şi definitiv, de cele mai multe ori prin apariţia unui cheag de sânge, care se formează în interiorul vasului. Dacă acest cheag nu se dizolvă (prin tratament de urgenţă sau, mai rar, de la sine) acea parte a muşchiului inimii, irigată de vasul blocat, moare. Majoritatea persoanelor consideră că pot suferi un infarct miocardic doar în ultimele decade ale vieţii. Nimic mai fals! Vârsta la care apare primul infarct miocardic este într-o continuă scădere. Toate vasele de sânge fac ateroscleroză; acest proces începe încă din copilărie. La maturitate, vasele de sânge încep să se ingroaae mai mult sau mai puţin, în funcţie de anumiţi factori de risc: fumat, obezitate, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, diabet zaharat şi factori genetici. Ocazional, factorii de stres pot declanşa un infarct miocardic. Nu toate persoanele prezintă aceleaşi simptome în infarctul miocardic. Cele mai comune sunt: durerea retrosternală, dispneea, oboseala înainte cu cîteva zile de infarct. O persoană care are angină realizează că crizele anginoase au devenit mai frecvente şi mai severe. Greaţa, sincopa, transpiraţiile abundente bruşte, senzaţia de presiune cardiacă şi pierderea cunoştinţei sunt alte semne şi simptome care se regăsesc frecvent la pacienţi.

 

Depunere de grăsimi și colesterol


Ateroscleroza se caracterizează prin prezenţa de depozite de grăsime pe peretele arterelor (plăci de aterom) care jenează circulaţia sângelui. Această boală poate afecta arterele inimii (coronarele), care în acest caz sunt incapabile să-i furnizeze acesteia sângele oxigenat de care are nevoie. Ateroscleroza coroniană constituie prima cauză de mortalitate în ţările occidentale. Două noţiuni esenţiale în înţelegerea procesului de ateroscleroză sunt LDL colesterolul (sau colesterolul rău), cel care favorizează apariţia plăcilor de aterom şi HDL colesterolul (sau colesterolul bun) care protejează organismul împotriva aterosclerozei. La debut, ateroscleroza nu produce în general nici un simptom. Prezenţa ei poate fi relevată printr-o durere toracică asemănătoare unei constricţii şi declanşată deseori de un efort fizic (angor pectoris) sau printr-un infarct miocardic. Ateroscleroza poate afecta şi alte artere, în special pe cele ale creierului, în acest caz existând un risc de accident vascular cerebral şi pe cele ale membrelor inferioare, ce presupune un risc de reducere sau oprire a circulaţiei arteriale la acest nivel (ischemie). Factorii de risc în apariţia aterosclerozei (fără a fi limitativi) sunt reprezentaţi de: vârstă înaintată, hipertensiunea arterială, colesterolul total crescut (pe seama LDL-ului colesterolului), diabetul zaharat, HDL- colesterolul scăzut, obezitatea (circumferinţa abdomenului mai mare de 102 cm la bărbaţi şi 88 cm la femei).

Hipertensiunea arterială sau presiunea arterială reprezintă o creştere a valorilor tensiunii arteriale peste limita normală, bazată pe media între cel puţin 2 determinări realizate în două sau mai multe vizite după screeningul iniţial. Hipertensiunea arterială se exprimă (măsoară) în milimetrii coloana de mercur. Valoarea maximă a tensiunii arteriale (sau tensiunea sistolică) se înregistrează când inima se contractă şi trimite sângele în artere. Valoarea minimă a tensiunii arteriale (sau tensiunea distolică) se măsoară după ejecţia sângelui în timpul fazei de repaus a inimii. O creştere anormală a tensiunii arteriale peste valoarea de 14/90 mmHg măsurată în repaus, în poziţie culcat şi la mai multe determinări, corespunde hipertensiunii arteriale. De obicei, medicul spune 14 cu 9 pentru a exprima această tensiune. Valorile normale ale tensiunii arteriale au fost stabilite de către foruri internaţionale: TA 130/80 mmHg, iar tensiunea arterială optimă fără risc cardiovascular este 120/80 mmHg.
Creşterile bruşte şi importante ale tensiunii arteriale (salturile hipertensive) se pot manifesta prin cefalee, ameţeli, zgomote în urechi (acufene) sau tulburări de vedere – „muşte zburătoare” (fosfene), greţuri, stare de rău general. Hipertensiunea e foarte frecventă; ea afectează între 5-15 % din populaţie. Neproducand în general nici un simptom, adesea e descoperită întâmplător, cu ocazia unui examen medical de rutină. În 90 % din cazuri, cauza sa rămâne necunoscută. Până la vârstă de 50 ani, 1 din 5 oameni are hipertensiune arterială, după vârsta de 50 ani, 1 din 3, iar după vârsta de 65 ani, 2 din 3. Se estimează că în România sunt peste 5 milioane de hipertensivi. Această boală favorizează o creştere a volumului (hipertrofie) ventricului stâng şi poate determina complicaţii grave la nivelul creierului (accident vascular cerebral), al rinichilor (insuficienţă renală cronică) şi al ochilor (retinopatie). Deoarece HTA este frecvent asimptomatică, singura modalitate de a o depista este aceea de se verifica periodic valorile tensionale, cel puţin o dată pe an înainte de vârsta de 35 de ani.

Una dintre cele mai întâlnite afecţiuni ale inimii este aritmia, aceasta fiind de fapt o dereglare a ritmului normal al inimii, fie sub raportul frecvenţei, fie sub cel al regularităţii frecvenţei cardiace, fie sub ambele. Astfel, aritmiile cardiace cuprind orice anomalie sau perturbaţie în succesiunea normală de activare a miocardului. Aritmia reprezintă o schimbare a ritmului regulat de bătaie a inimii. Inima bate neregulat, prea repede sau prea încet. În mod normal, ritmul inimii este între 60 şi 100 de bătăi pe minut. În cazul unei inimi sănătoase, palpitaţiile cardiace ocazionale sunt rareori motiv de îngrijorare şi nu necesită un tratament medical special. De cele mai multe ori, cauzele sunt reprezentate de apariţia unei cardiopatii ischemice, de insuficienţe respiratorii netratate, de consumul excesiv de alcool şi tutun, de probleme cu tiroida sau leziuni valvulare. Există numeroase tipuri de aritmii: tahicardii (creşterea frecvenţei cardiace) cu diverse origini, bradicardii (în care ritmul se răreşte), extrasistole (bătăi „suplimentare”), fibrilaţie atrială, flutter atrial, blocuri, etc. Unele dintre ele pot apărea chiar la oameni sănătoşi din cauza stresului, emoţiilor, efortului, consumului de cafea sau tutun. Toate formele de aritmie se manifestă cam prin aceleaşi simptome: palpitaţii, angoasă, oboseală, suflu greoi, ameţeală, disconfort în piept, bătăi violente sau dureroase, etc. Aritmiile pot să nu fie simţite deloc, sau, dimpotrivă, pot duce chiar la pierderi de cunoştinţă. Acestea apar atunci când pulsul este sub 20 de bătăi pe minut sau peste 200 de bătăi pe minut.

Pentru sănătatea aparatului cardiovascular specialiştii STAR INTERNAȚIONAL MED au creat au creat remediile ayurvedice LYON HEART şi PRESSURE DOWN, marca Ayurmed.