Anxietatea și simptomele acesteia

Despre anxietate se poate spune că este o reacţie a corpului la situaţiile stresante prin care trece. Stările de anxietate ne alertează în faţa pericolelor şi ne permit să ne ridicăm, să ne adunăm resursele fizice, emoţionale şi psihice şi să “luptăm” cu provocările/situaţiile nou ivite. Anxietatea este o mobilizare exagerată a energiei psihice şi face parte din reacţiile emoţionale fundamentale ale omului, la fel ca şi depresia, respectiv suferinţa. La baza oricărei stări de anxietate generalizată stă sentimentul incapacităţii de autocontrol, sentimentul de teamă; teama este o reacţie naturală faţă de un pericol real, însă anxietatea este teamă faţă de un pericol imaginar. Anxietatea este definită de specialişti ca o teamă difuză, fără un obiect bine precizat.

Anxietatea este o trăire afectivă neplăcută caracterizată printr-un sentiment acut de lipsă a controlului în legătură cu posibile ameninţări viitoare sau alte evenimente negative care se pot petrece. O persoană anxioasă se simte “neajutorată” din cauza convingerii pe care o are că nu poate controla şi prezice situaţiile cu care se confruntă sau nu poate să atingă un scop considerat a fi de mare însemnătate. Anxietatea este însoţită de o concentrare a atenţiei asupra propriei persoane şi a posibilităţilor de a face faţă situaţiei stresante, în care predomină subestimarea propriilor resurse şi capacităţi. Această stare afectivă negativă este însoţită de o activare fiziologică puternică manifestată prin accelerarea ritmului inimii şi a respiraţiei, încordare musculară, transpiraţii, ameţeli şi alte simptome.

Dacă teama te învaţă să fii prudent, anxietatea te învaţă să fii ezitant. De aici reiese o idee esenţială referitoare la natura comportamentelor anxioase şi anume, aceea că ele sunt învăţate, nu înnăscute. Datorită acestui fapt, comportamentele anxioase răspund foarte bine terapiilor cognitiv-comportametale de scurtă durată. Anxietatea reprezintă mai degrabă un grup de afecţiuni înrudite decât o singură boală. Nu este ieşit din comun ca o persoană să sufere de mai multe tipuri de anxietate sau ca afecţiunea să fie însoţită de depresie, tulburări de alimentaţie sau abuz de substanţe. Anxietatea mai poate fi asociată cu afecţiuni fizice, caz în care tratamentul trebuie adresat ambelor tipuri de boli.
Există dovezi care atestă faptul că atât factorii biologici, cât şi cei de mediu contribuie la apariţia tipurilor de anxietate. S-au observat unele predispoziţii genetice, însă acestea nu impun iminenţa apariţiei bolii. Pe de altă parte, experienţele traumatice timpurii pot reseta sistemele corporale normale de procesare a fricii, astfel încât organismul să aibă o reacţie exagerată la stres.

Simptomele anxietăţii sunt atât psihice cât şi fizice şi variază în funcţie de tipul tulburării anxioase, de combinaţie şi severitate; printre cele mai frecvente manifestări ale anxietăţii se numără: agitaţia, nerăbdarea, senzaţia de nod în gât, starea de oboseală, dificultăţi de concentrare, tensiune musculară, preocupare exagerată pentru lucruri cotidiene sau pentru subiecte minore, lipsa de relaxare, episoade mai lungi sau mai scurte de depresie, tensiune, etc. Alte simptome fizice asociate anxietăţii, nu mai puţin importante includ rigiditatea muşchilor, inflamaţii ale scalpului, transpiraţii în exces, greutate în respiraţie (senzaţia de sufocare, de lipsă de aer) ritm neregulat al inimii, constipaţie sau diaree, apetit scăzut, senzaţia de „gură uscată”, dificultăţi în a mesteca, ameţeli, migrene, etc. În mod excesiv persoana care suferă de anxietate îşi face griji excesive precum că va suferi un atac de cord, că suferă de o boală ce nu a fost descoperită, că va muri prematur, că va leşina în public, că-şi va pierde controlul, etc.

Cauze și factori de risc

Printre cele mai frecvente cauze de apariţie a anxietăţii se numără stresul de la locul de muncă, de acasă, stresul din relaţia personală, stresul financiar, stresul rezultat dintr-o traumă emoţională (decesul unei persoane dragi de exemplu). Una din cele mai frecvente cauze ale anxietăţii este administrarea anumitor medicamente, efectul secundar al anumitor tratamente sau întreruperea bruscă a administrării anumitor substanţe ce provoacă adicţie sau întrerupera bruscă a consumului de droguri, alcool, amfetamine, cafeină, cocaină, etc.

Moştenirea genetică este şi ea un factor determinant în apariţia tulburărilor anxioase. Emotivitatea, încordarea, nervozitatea sunt trăsături care se transmit de la părinte la copil. De asemenea, s-a constatat că persoanele care suferă de anxietate manifestă un sentiment pronunţat al lipsei de control asupra sarcinilor sau evenimentelor cu care se confruntă. Pentru aceste persoane eşecurile sau propriile deficienţe percepute reprezintă indicii sigure ale unei imposibilităţi persistente de a face faţă evenimentelor negative. Se pare că aceste convingeri contribuie la dezvoltarea anxietăţii.

Cercetările indică de asemenea că stilul parental sau modul în care părinţii interacţionează cu copilul are influenţă asupra percepţiei copilului despre propria capacitate de control şi implicit asupra riscului ulterior de a dezvolta anxietate. Părinţii care manifestă lipsă de reacţie faţă de nevoile copilului, răceală emoţională şi reacţii impredicitibile pot determina apariţia la copil a sentimentului că nu are capacitatea de a exercita control asupra mediului în care trăieşte. Alimentaţia necorespunzătoare, săracă în vitamina B12, poate contribui la manifestarea stărilor anxioase, dominate de stres.

 

Diagnosticarea anxietăţii este un proces complex, datorită multitudinii de cauze posibile şi pentru că simptomele fiecărei persoane sunt declanşate de experienţele personale. Evoluţia bolii variază mult de la o persoană la alta. Pentru cazurile în care tulburarea a fost identificată de timpuriu şi s-a urmat tratament adecvat, prognoza este pozitivă. Persoanele la care tulburarea s-a cronicizat şi a rămas netratată, nu reuşesc, pe termen lung, să se ridice la nivelul expectanţelor şi posibilităţilor lor reale, înregistează multe eşecuri pe plan profesional şi personal, au un risc crescut spre alcoolism, depresie majoră şi suicid. Cu cât trece mai mult timp, cu atât mai greu este de luptat cu această tulburare şi mai greu de menţinut o viaţă normală. Cu toate acestea, dacă se urmează tratamentul corespunzător, sunt şanse foarte bune pentru recuperare parţială sau aproape integrală şi ducerea unei vieţi normale şi plină de satisfacţii.

Fără stările de anxietate şi fără frică specia umană nu ar fi putut supravieţui. De la evaluările profesionale periodice, interviuri, pierderea unui job , un divorţ, decesul unui părinte, orele târzii în noapte în care îţi aştepţi copilul adolescent să se întoarcă acasă, fricile şi fobiile unui copil pe care nu ştii să le gestionezi, stresul dat de o boală – toate aceste situaţii ne solicită şi generează îngrijorare, teamă, tristeţe şi anxietate. Şi când ea apare, corpul trebuie să se mobilizeze cu toate resursele să depăşească problema, altfel cade dărâmat de efectele ei.

Dar această reacţie firească imediată în faţa unei greutăţi din viaţa ta devine ea însăşi o problemă în sine dacă starea de alertă specifică anxietăţii o ai permanent, deci şi în situaţiile în care nu ai avea motive. Starea corpului de “luptă sau fugi” nu te părăseşte nici când îţi e bine şi când totul e în regulă în viaţa ta şi te agiţi şi dramatizezi o situaţie care nu ar necesita aşa de multe resurse emoţionale, fizice şi psihice din partea ta. În acest caz vorbim de o tulburare anxioasă acută sau cronică.

Dacă simţi o stare intensă de anxietate spontan, fără niciun motiv, vorbim de anxietatea acută iar dacă mai tot timpul eşti o persoană anxioasă este vorba de o tulburare anxioasă generalizată. În niciunul din aceste cazuri nu este de folos şi nici sănătos să fii astfel. Din păcate însă, cantitatea prea mare de motive de stres şi îngrijorare de pe durata unei zile sau săptămâni a dus ca un număr tulburător de mare de persoane să se confrunte cu aceste tulburări de la normal, de la starea de bine a fiecăruia, aşa încât putem vorbi pe bună dreptate că anxietatea este boala secolului vitezei, ea stând la originea altor boli ce se declanşează după ce starea de echilibru şi deci imunitatea omului se clatină urmare a deselor episoade de acest tip.

Ca să poţi depăşi aceste simptome de anxietate este nevoie de tratament, dar în primul rând de conştientizarea ta că eşti o persoană anxioasă şi că aceste semnale pe care corpul ţi le transmite nu vin de la o afecţiune organică de cap, stomac, inimă, intestine, ci sunt reacţiile acestor organe la tulburarea nervoasă din interiorul corpului tău când gândurile negative de teamă, alertă şi îngrijorare care te stăpânesc fără motiv dezechilibrează sistemul nervos.

De cele mai multe ori, când o persoană anxioasă, aşa cum sunt foarte multe persoane în ziua de astăzi, ajunge la un medic, i se prescrie din start medicamentaţie (sedative, calmante) şi şedinţe de psihoterapie. Însă există multe alte schimbări concrete din stilul de viaţă şi terapii alternative eficiente la îndemână pentru a evita doctoriile ce în multe cazuri pot da dependenţă şi nu rezolvă problema în sine.

Cum să scapi de anxietate

În tratamentul anxietăţii, terapia cognitiv-comportamentală este o formă de psihoterapie foarte eficientă. Terapia cognitiv-comportamentală este modul cel mai eficient de a lupta contra anxietății. Încă sunt suficiente persoane care evită terapia pentru că o văd ca pe un tratament dedicat persoanelor slabe de înger sau cu ceva probleme neurologice. În această terapie oamenii învaţă să identifice exact când apar gândurile care generează tulburările anxioase şi învaţă tehnici concrete cu privire la ce să facă şi cum să gândească ca să îndepărtează aceste gânduri. Ideea de bază a terapiei cognitiv-comportamentale este că, dacă e adevărat că suntem ceea ce gândim, trebuie să învăţăm să controlăm şi să dominăm noi ceea ce gândim. Însă, pentru a face faţă stresului există şi câteva reguli simple de urmat, cum ar fi: adoptarea unei diete sănătoase şi evitarea alimentelor grele, a abuzurilor alimentare în general, urmarea unei activităţi fizice în mod regulat, timp de odihnă suficient, stabilirea unui echilibru între activităţile plăcute şi responsabilităţile de zi cu zi, activităţile profesionale, etc.

Anxietatea se înlătură cu multă mişcare fizică. Când mintea este invadată şi sufocată de gânduri care îţi produc agitaţie şi panică, a face sport este ultimul lucru pe lume la care cineva se gândeşte sau l-ar putea face. Prin efortul fizic efectiv corpul va produce acele substanţe chimice responsabile de starea de bine, suprimându-le pe cele care produc anxietate. Mişcarea fizică este o distragere a atenţiei foarte eficientă de la dificultăţile vieţii.

Dieta este şi ea importantă în înlăturarea stărilor de anxietate. Astfel, porţiile de mâncare trebuie să fie mici şi dese, din dietă nu trebuie să lipsească cerealele integrale, fasolea boabe, năutul, alimentele bogate în acizi esenţiali omega-3, laptele, nucile, bananele, carnea de pui, etc. Totodată, se recomandă hidratarea organismului (minim 2l de lichide pe zi), evitarea alimentelor cu zahăr sau procesate.
Plantele medicinale sunt, de asemenea, de un real folos în tratamentul anxietăţii. Se folosesc preponderent plante cu efect tonic şi regenerator asupra sistemul nervos, care să asigure buna lui funcţionare în condiţii de suprasolicitare. Exemple de plante tonice cerebrale din fitoterapia românească sunt: menta, busuiocul, sunătoarea, angelica, roiniţa, etc. Şi în tradiţia ayurvedica sunt cunoscute şi folosite plante tonice cerebrale.

Un supliment alimentar ayurvedic util pentru combaterea stresului şi anxietăţii este ASHWAGANDHA RASAYAN TAB, marca Ayurmed. Acesta conţine ca ingredient principal planta Withania somnifera sau Ginsengul indian (cum mai este cunoscută). Aceasta are proprietăţi tonice, revitalizante, antioxidante, are efecte adaptogene remarcabile. ASHWAGANDHA RASAYAN TAB ajută la eliminarea tulburărilor psihice generate de oboseală, anxietate, depresie, precum şi a celor legate de vârsta înaintată.
Suplimentul ASHWAGANDHA RASAYAN TAB poate fi utilizat atât de către bărbaţi cât şi de femei, ajută la combaterea anxietăţii, oboselii, stresului, contribuie la refacerea corpului după boli infecţioase, ajută la stimularea imunităţii, este adjuvant în terapia anti-tumorală.

Pentru susţinerea funcţionării sistemului nervos şi evitarea instalării oboselii psihice se poate utiliza suplimentul alimentar MEMO ON, marca Ayurmed. Compoziţia sa din plante şi extracte naturale din plante stimulează sistemul nervos, procesele mentale, îmbunătăţeşte capacitatea de stocare şi de redare a informaţiilor, contribuind astfel la creşterea performanţelor intelectuale şi cognitive. Produsul oferă un sentiment de optimism, încredere, prospeţime şi claritate la nivel mental. Diminuează efectele oboselii mentale, epuizării nervoase şi anxietăţii. Este recomandat în special elevilor, studenţilor şi persoanelor care depun un efort intelectual susţinut. Are un efect tonic asupra creierului, benefic persoanelor în vârstă. Acesta poate fi, de asemenea, utilizat ca terapie adjuvantă în caz de tulburări ale sistemului nervos.