Orice persoană îşi doreşte să ajungă la o vârstă înaintată, dar este important nu doar cât trăim, ci şi cum trăim! Fiindcă o longevitate marcată de boli şi neputinţe nu este lucrul cel mai dezirabil pentru un om ajuns la vârsta senectuţii. Astăzi cu toţii trăim într-un mediu impropriu, toxic, pentru că nu contează efectiv locul unde ne aflăm sau cât de atenţi suntem, deoarece nu putem evita substanţele toxice din mediul înconjurător. Acestea sunt prezente pretutindeni inclusiv în hrană şi apă; de asemenea, o serie de factori de mediu cum sunt fumatul, radiaţiile, poluarea pot produce radicali liberi. Dacă am şti cum să ne ferim de radicalii liberi, nu am mai avea nici boli cardiovasculare, nici diabet şi nici cancer.
În anul 1956, medicul Denham Harman de la Universitatea din Nebraska, a prezentat o teorie îndrăzneaţă, astăzi cunoscută sub numele de „teoria radicalilor liberi în procesul îmbătrânirii”. Importanţa acesteia a fost ignorată timp de două decenii de comunitatea medicală, până când dovezile în sprijinul acestei teorii au devenit evidente, astfel încât ea nu a mai putut fi negată, devenind un fapt incontestabil. Doctorul Harman descrie activitatea radicalilor liberi ca pe un fel de „iradiere internă “, care atacă şi distruge fără cruţare celulele şi ţesuturile, provocând diverse simptome atribuite în mod obişnuit îmbătrânirii: zbârcirea pielii, 
pete pigmentate, cataractă, artrită, boli cardiovasculare, glaucom, boala Alzheimer, pierderea memoriei, apoplexie, senilitate, cancer şi alte stări degenerative. Îmbătrânirea, conform acestuia, nu este un proces cronologic cauzat de trecerea timpului, ci mai curând un proces biologic determinat de viteză de asimilare a radicalilor liberi în organism, distrugând celulele, atacând ţesuturile şi afectând funcţiile vitale.
Radicalii liberi sunt molecule foarte reactive cu un electron impar, nepolarizat său liber pe orbitalul extern, condiţie de dezechilibru, care transformă aceste molecule fragmentate în agenţi foarte instabili şi periculoşi din punct de vedere biochimic. Compuşii chimici complecşi cum sunt cei din structura fiinţei umane dobândesc stabilitatea prin paritatea electronilor moleculelor. Atunci când o moleculă pierde un electron, ea devine dezechilibrată din punct de vedere electrochimic, instabilă biochimic şi extrem de reactivă, căutând să-şi recapete stabilitatea prin sustragerea violentă a unui electron de la o altă moleculă. Radicalii liberi sunt substanţe chimice instabile, ce încercă permanent să devină stabile. Mai concret, oxidarea este o reacţie chimică care are loc în prezenţa oxigenului, în cursul căreia electronii sunt transferaţi de o substanţă către un element oxidant. Acest tip de reacţie poate produce radicali liberi, care sunt agenţi chimici, derivaţi oxidaţi ai moleculei de oxigen, cu deficit electronic (sunt instabili). Radicalii liberi atacă celulele, AND-ul, anumite molecule (proteine, acizi graşi etc), cauzând disfuncţii şi reacţii în lanţ care pot conduce chiar până la moartea celulelor.
Oxigenul stă la baza vieţii tuturor plantelor şi animalelor. În reacţiile biochimice normale oxigenul poate genera şi distrugerea unui anumit număr de celule, fapt ce poate constitui punctul de pornire pentru cancer, inflamaţii, leziuni ale arterelor şi îmbătrânire. Radicalii liberi din corpul nostru provin în primul rând de la procesele de oxidare derulate în organism pe fond de stres şi stări emoţionale negative, dar şi de la toxinele de tot felul provenite din exterior şi ajunse în corp pe diferite căi (alcool, tutun, medicamente, droguri, poluare, malnutriţie). Dacă nu ar exista mecanisme de apărare împotriva radicalilor liberi, aceştia ar putea distruge foarte repede toate celulele organismului uman. Efectul radicalilor în exces asupra organismului uman poate fi comparat cu acţiunea ruginii asupra metalelor.
Duşmani de temut ai tinereţii şi sănătăţii, radicalii liberi sunt “răufăcătorii” care ne îmbătrânesc pielea înainte de vreme, ne ameninţă cu infarct sau cancer. Adevăraţi “terorişti” ai celulelor, creează o veritabilă anarhie în organism, dezarmându-l în faţa bolii. Nivelul radicalilor liberi este legat de metabolismul corpului; metabolismul defineşte activitatea corpului, numărul de calorii ingerate prin alimentaţie, numărul de calorii folosite de corp, numărul de bătăi ale inimii sau numărul de respiraţii. Cu cât metabolismul e mai intens şi corpul mai activ, cu atât creşte producerea de radicali liberi şi se accelerează îmbătrânirea. Tot în legătură cu radicalii liberi trebuie definit şi termenul de stres oxidativ. Acesta reprezintă dezechilibrul între cantitatea de oxigen reactiv (molecule de radicali liberi) ce se produce în organism şi capacitatea organismului de a elimina aceşti produşi sau de a repara pagubele produse de ei. Stresul oxidativ dă o culoare maronie bananelor în câteva zile şi mărului în câteva minute. Acelaşi lucru se întâmplă şi în celulele noastre. Nu putem scăpa de stresul oxidativ pentru că acesta este produs la fiecare gură de aer pe care o inspirăm.
Din fericire, organismul are un sistem de apărare eficient pentru a minimaliza prejudiciile aduse de poluanţii toxici, de procesul vital de oxidare, de infecţii şi substanţe otrăvitoare. Această protecţie este o parte a sistemului imunitar ce anihilează atacul virusurilor şi a altor agresori. O parte specială a protecţiei faţă de radicalii liberi şi reziduurile oxidării e asigurată de acţiunea sinergică a unor elemente nutritive şi enzime specifice. Aceste substanţe se numesc antioxidanţi. Antioxidanţii sunt compuşi naturali ce au posibilitatea de a reduce efectele toxice ale radicalilor liberi, adică de a neutraliza moleculele de oxigen instabile, ajutând corpul să nu-şi distrugă celulele. La fel ca toate celelalte nutrimente, antioxidanţii lucrează în „echipă”. Un radical liber (spre exemplu unul dintr-un cartof prăjit) este redus de vitamina E, care la rândul ei, este refolosită de vitamina C, care este şi ea reciclată de glutation, care este reciclat de antocianidine. Coenzima Q10, betacarotenul şi acidul lipoic sunt, de asemenea, de ajutor. Aceştia sunt antioxidanţii esenţiali care acţionează strâns legaţi unii de alţii. Echilibrul între aportul de antioxidanţi şi expunerea la radicalii liberi afectează în mod direct sănătatea. Sistemul imunitar necesită printre altele şi o nutriţie bună. Multe fructe, vegetale, cereale şi uleiuri din vegetale conţin vitamine şi minerale, având calităţi pentru reducerea stresului oxidativ.
Pentru protecţia împotriva radicalilor liberi, a stresului oxidativ, specialiştii din laboratoarele STAR INTERNAȚIONAL MED au creat produsele GLOBY FORTE şi SPIRULINA STAR, marca Ayurmed.